„Dacă stelele ar apărea numai pentru o singură noapte, la o mie de ani, ce ar crede oamenii, cum ar adora și păstra ei peste generații amintirea orașului Domnului” − Ralph Waldo Emerson (1836).

Priveliștea este aproape imposibil de imaginat acum pentru cei mai mulți dintre noi: luminile naturale de pe cerul nopții sclipesc deasupra, pulsul slab al unei luni roșiatice care apune în vest, stele de la un orizont la altul dansând albe cu nuanțe de portocaliu și albastru, și verde și auriu. Este o priveliște care, în toată istoria omenirii, a inspirat pictori, scriitori, muzicieni, poeți, povestitori, filosofi, oameni de știință și visători. Este o priveliște care a ajutat pentru totdeauna la definirea naturii umane. Și este o priveliște pe care, din cauza poluării luminoase (utilizarea excesivă și greșită a luminii artificiale pe timp de noapte), am pierdut-o în mare măsură.

Eu am fost norocos. Am crescut în Minnesota, iar familia mea are o cabană lângă un lac din partea de nord a statului. Toată viața mea, zile sau săptămâni la rând, am vizitat această cabană și am fost martor la nopți reale, naturale. Adică nopți fără lumini artificiale peste tot, care să ne oprească vederea asupra cerului. Mă refer la Calea Lactee care se întinde deasupra noastră, Aurora Boreală (sau Luminile Nordului) care îmbracă orizontul nordic în culorile sale fascinante, stele căzătoare care trasează linii drepte pe cer și lumina lunii atât de strălucitoare încât poți să citești.

În timp ce mă documentam pentru cartea mea, The End of the Night, am călătorit în locuri precum Deșertul Sahara din Maroc și Death Valley din California, pentru a vedea ceruri nocturne atât de minunate încât păreau aproape ireale. Sunt convins că luminile naturale de pe cerul înstelat și lumina lunii rămân de o importanță vitală pentru cultura noastră modernă. Prin capacitatea sa de a uimi și de a ului, de a ne atrage instinctele de a ne imagina și contempla, noaptea cu luminile ei naturale este ca un prieten fidel, mereu acolo, așteaptă întoarcerea noastră, puterea ei de a ne modela visele și credințele și miturile fiind mai puternică decât oricând, − numai dacă ne-am aduce aminte”.

Foto: Adam Mørk

O planetă din ce în ce mai luminoasă

Desigur, trăim într-o perioadă atât de diferită de cea a lui Emerson. Din cauza luminii artificiale, nu mai știm cum arată noaptea naturală. Imaginile din satelit ale Pământului după lăsarea întunericului arată zone vaste din America de Nord, Europa, Orientul Mijlociu și Asia saturate cu lumină electrică. Pe măsură ce orașele și localitățile devin din ce în ce mai luminoase, chiar și zonele rurale și-au pierdut o mare parte din noaptea naturală. Din păcate, aproape nicăieri în lumea noastră nu se întunecă și aproape peste tot lumina devine mai puternică Am transformat ceea ce era cândva una dintre cele mai comune experiențe umane − să ieșim afară și să privim universul în față − într-una dintre cele mai rare.

Este o prostie dacă ne gândim că poluarea luminoasă este o problemă doar pentru oamenii care iubesc stelele. De exemplu, experții estimează că peste 100 de miliarde de dolari (SUA) sunt irosite în întreaga lume în fiecare an pentru poluarea luminoasă. Sănătatea fizică a omului este pusă în pericol, la fel ca și ecosistemele pe care ne bazăm. Poate cel mai surprinzător este faptul că utilizarea intensă a luminii artificiale ne reduce de fapt siguranța și securitatea.

Care sunt veștile bune? Prin proiectele noastre de iluminat și designurile clădirilor noastre, magia nopții poate fi recuperată. Ne putem bucura de beneficiile luminii artificiale fără a sacrifica lumina naturală care a reprezentat mult timp jumătate din viața noastră. Urmărește videoclipul pentru a afla mai multe despre motivul pentru care avem nevoie atât de lumină naturală, cât și de întuneric pe timp de noapte pentru o sănătate mai bună:

Lumina pe timpul nopții – o amenințare pentru sănătatea umană?

Când vine vorba de lumină pe timpul nopții, trăim într-o epocă dinamică. Din ce în ce mai multe orașe își înlocuiesc iluminatul electric cu LED-uri (diode emițătoare de lumină). Dar, pe termen lung, aceste noi lumini pot înrăutăți lucrurile, deoarece conțin niveluri ridicate de ceea ce se numește „lumină albă cu spectru bogat în albastru”. „Acesta este cel mai rău tip de lumină la care oamenii și alte creaturi să fie expuse noaptea, deoarece lungimile de undă albastre le spun corpului nostru să „se trezească” și creează confuzie în ritmul circadian, ritmul intern de 24 de ore care orchestrează sănătatea fizică a corpului nostru. O analogie bună este să ne gândim la corpul nostru ca la o orchestră, fiecare dintre organele noastre fiind un instrument muzical și ritmul nostru circadian dirijorul. Dacă dirijorul este confuz, întreaga orchestră va fi afectată.

În al doilea rând, expunerea la lumină artificială pe timp de noapte contribuie la tulburări de somn. În secolul 21, tot mai mulți oameni, în special cei care locuiesc în orașe, raportează probleme legate de somnul insuficient sau de calitatea somnului. Această lipsă de somn contribuie la îmbolnăvirea multora dintre noi. Cercetătorii care studiază somnul văd o relație puternică între „lumina lungă” − cantitatea crescută de lumină artificială din viața noastră − și „somnul scurt”, durata și calitatea redusă a somnului. Cercetătorii au asociat lipsa somnului cu un risc crescut de obezitate, diabet și depresie.

În al treilea rând, și poate cel mai îngrijorător, oamenii de știință au descoperit o legătură între lumina artificială pe timp de noapte și un risc crescut de cancer de sân și de prostată. Se pare că noi producem hormonul melatonină doar în întuneric − mulți îl numesc „hormonul întunericului”− iar expunerea la lumină artificială noaptea împiedică producerea acestuia. Cercetătorii au descoperit că lipsa melatoninei în sânge crește riscul de apariție sau dezvoltare a cancerelor. Când atât de multe alte lucruri din viața noastră modernă ne cresc riscul de cancer, de ce am dori să adăugăm în mod inutil aceste riscuri expunându-ne la lumină artificială noaptea?

Foto: Daniel Blaufuks

Ecosisteme nocturne

Poluarea luminoasă dăunează și mediului înconjurător. Aproximativ 30% dintre speciile de vertebrate și mai mult de 60% dintre nevertebrate sunt nocturne și multe altele sunt crepusculare (active la amurg și în zori). Toate sunt amenințate de utilizarea din ce în ce mai mare a luminii pe timp de noapte. După cum mi-a spus un om de știință italian, „Folosim niveluri de lumină de sute de ori mai mari decât nivelul natural în timpul nopții. Ce s-ar întâmpla dacă am modifica ziua și am reduce lumina de o sută de ori?” Ideea lui este că „nu poți modifica lumina jumătate din timp fără consecințe”.

Câteva exemple ale acestor consecințe includ impactul asupra păsărilor, țestoaselor marine și insectelor. Majoritatea păsărilor migrează de fapt noaptea, iar poluarea luminoasă le derutează și le atrage spre pericol. Păsările se ciocnesc de lumini, ocolesc luminile în cerc până mor de epuizare sau sunt atrase în orașe și se ciocnesc de clădiri. În mod similar, țestoasele marine au evoluat de-a lungul a sute de milioane de ani pentru a depune ouă pe plaje noaptea și pentru a se târî spre cea mai strălucitoare lumină de la orizont.

Sute de milioane de ani, cele mai strălucitoare lumini au fost luminile naturale ale lunii și stelelor de deasupra oceanului, dar acum cele mai strălucitoare lumini sunt adesea hotelurile și luminile stradale – și astfel puii de țestoasă se târăsc departe de ocean și până la moarte. În cele din urmă, luminile atrag un număr mare de insecte la moarte. O nouă lumină instalată într-o zonă anterior întunecată atrage insectele spre ea și, astfel, le elimină din ecosistem. Deoarece atât de multe alte specii se bazează pe insecte ca hrană, atunci când insectele mor, întregul lanț trofic este afectat. Abia începem să înțelegem cât de dăunătoare este poluarea luminoasă pentru mediu, dar un lucru este cert: viața pe pământ a evoluat cu zile luminoase și nopți întunecate, iar fiecare ființă vie are nevoie de întuneric pentru o sănătate optimă.

De ce mai luminos nu înseamnă întotdeauna mai bine

Dar nu avem nevoie de toată această lumină pentru siguranță și securitate? De fapt, deși o oarecare intensitate a luminii ne poate oferi mai multă siguranță, mai multă lumină nu înseamnă automat mai multă siguranță. Din păcate, credem că da; așa că folosim cantități inutile de lumină pe timp de noapte și folosim lumina în moduri care ne reduc de fapt siguranța.

Este important să înțelegi următorul lucru lumina nu este problema – problema este modul în care o folosim. Gândește-te, de exemplu, la modul în care luminile puternice ne împiedică ochii să vadă noaptea. Acest lucru se poate întâmpla adesea atunci când conducem, ceea ce poate crește pericolul de accident. De asemenea, luminile strălucitoare formează umbre unde se pot ascunde infractorii − ne pot vedea în timp ce mergem pe stradă, dar nu îi putem vedea în umbră. Și, în cele din urmă, lumina puternică creează iluzia de siguranță, astfel încât să credem că suntem în siguranță atunci când de fapt s-ar putea să nu fim.

Nimeni nu spune că nu ar trebui să avem lumină artificială noaptea. Dar, de prea multe ori, folosirea luminii pe timp de noapte este iresponsabilă și risipitoare. Avem cu adevărat nevoie de o iluminare atentă și inteligentă, care să ne ajute să vedem noaptea, mai degrabă decât să aprindem lumina peste tot.

Foto: Adam Mørk

Conservarea nopții: o strategie

Vestea bună este că poluarea luminoasă este ușor de controlat.

1. Arhitecții, planificatorii și proiectanții de iluminat pot să învețe și să înțeleagă importanța luminii naturale pe timp de noapte și problemele poluării luminoase; ei pot sublinia iluminarea naturală pe timp de noapte în proiectele lor și pot minimiza problemele create de suprautilizarea și utilizarea greșită a luminii artificiale.
2. Ne putem proteja luminile. De fapt, pur și simplu făcând acest lucru am putea reduce poluarea luminoasă la jumătate peste noapte. Să ne protejăm luminile înseamnă să ne asigurăm că acestea strălucesc doar spre pământ și nu spre cer, în ochii noștri sau în ferestrele vecinilor noștri. Momentul ideal pentru a face acest lucru, desigur, este în timpul montajului inițial al luminilor, prin alegerea unor corpuri de iluminat care să îndrepte lumina doar în jos. De asemenea, putem alege corpuri de iluminat care sunt programate să reducă intensitatea sau să se stingă complet la anumite ore ale nopții.
3. Putem lucra în comunitățile noastre. Ori de câte ori luminile noi fac parte dintr-un proiect de clădire, ne putem asigura că sunt lumini „prietenoase cu cerul de noapte”, care luminează doar spre sol. Putem depune eforturi pentru a ne asigura că autoritățile noastre, școlile, firmele și orașele aleg lumini care nu contribuie la problemă. Nu există niciun motiv să instalăm noi lumini care să strălucească pe cer sau în ochii noștri. În cazul lămpilor mai vechi, putem cere ca acestea să fie ecranate sau stinse. Lămpile vechi se ard în cele din urmă și trebuie înlocuite; trebuie să ne asigurăm că, atunci când sunt înlocuite, se folosesc lămpi care reduc problema poluării luminoase și nu o agravează.

Toate aceste acțiuni necesită mai întâi conștientizarea faptului că poluarea luminoasă este o problemă. În urmă cu douăzeci de ani, majoritatea oamenilor nu auziseră niciodată de acest concept, dar lucrurile se schimbă rapid. Într-o perioadă marcată de bugete strânse și de îngrijorare crescândă cu privire la perturbările climatice, abordarea poluării luminoase este o modalitate relativ ușoară de a economisi bani și de a reduce amprenta noastră de carbon. Orașele și satele din Europa și SUA sunt lideri în reducerea utilizării luminii. Chiar și la nivel național există acțiuni, deoarece Franța a instituit reglementări de iluminat la nivel național în 2012 pentru a reduce emisiile de carbon, a economisi bani și a păstra atmosfera nocturnă.

Organizații precum International Dark-Sky Association sunt dedicate creșterii gradului de conștientizare cu privire la poluarea luminoasă la nivel mondial. Pe scurt, există atât de multe motive pentru a controla poluarea luminoasă și practic niciun motiv pentru a o lăsa să crească. Putem folosi lumina artificială în mod responsabil și atent, respectând luminile naturale ale nopții.

Spre o nouă cultură a proiectării iluminării

Prea des, locuitorii orașelor uită că noaptea este jumătate din viața noastră, jumătate din zi, jumătate din lume. Cred că toți împărtășim o dragoste instinctuală pentru frumusețea pământului, dar pentru că am fost atât de îndepărtați de natură, nu suntem atât de preocupați pe cât am putea fi de ceea ce se întâmplă. Suntem atât de deconectați de întunericul natural, de exemplu, încât nu realizăm ce pierdem în timp ce ne inundam nopțile cu lumină electrică artificială.

Lumina pe timp de noapte a fost întotdeauna incredibil de simbolică pentru cultura umană. O lumină în depărtare poate însemna bun-venit și căldură, casă și masă. Luminile naturale de pe cer pot însemna inspirație și frumusețe. Dar într-o lume inundată de prea multă lumină artificială, principalul mesaj pe care îl transmitem este că suntem risipitori și nechibzuiți. Poluarea luminoasă reflectă o cultură căreia nu îi pasă mai deloc de magia nopții − sau, în general, de cum utilizăm resursele limitate ale pământului.

Pe de altă parte, proiectele de clădiri și iluminare care îmbrățișează luminile naturale ale nopții, care mențin lumina artificială la minimum, care sunt iluminate atent și inteligent, reflectă o cultură care admite că resursele planetei trebuie conservate. Când ne luminăm nopțile cu atenție și grijă, sporim frumusețea orașelor și a localităților în care trăim și facem posibil ca magia nopții să reapară.